Dincolo de bataile inimii

Nu am reusit inca sa citesc toate scrierile voastre, si nici sa le comentez pe toate.. dar pana luni sper sa termin;))

Acum... m-am decis sa pun si eu una din"operele" mele... e un fic foarte drag mie..sper sa va placa si voua, la fel de mult.
Are pana acum in jur de 80d e pagini de word, asa ca o sa pun pe bucatele;))

Ce vreau eu de la voi e: CRITICA! de cea amibina calitate sper..sic at mai sicenra posibil. astept sa imi comentati pana si ultima virgula, daca nu vi se pare ca e bine pusa.
Multumesc.

o sa scriu cu 14, Comic Sans Ms, negru.
Enjoy!

Dincolo de bataile inimii

Prolog:

“Nimeni nu ne poate judeca.
Fiecare cunoaşte doar o dimensiune a
propiei suferinte sau a lipsei totale
de sens a vietii lui”

Pentru început va pot spune ca percepţia noastra asupra lumii este deformata si incompleta. Apoi,memoria noastra este selctiva si, in final, moartea transforma totul.
As zice ca apariţia noastra pe Pamant a avut un anumit motiv, ca suntem aici cu un scop. Cu toate astea se pare ca cel ce a orchestrat tot planul asta, a uitat, sa ni-l dezvaluie si noua.Ne cautam misiunea, încercam sa ne deslusim destinul, orbiti de propria nesiguranţa si cufundati in întunecimea fiintei noastre.
Eu una, imi doream ca cineva sa traga cortina, si in spatele ei , creatorul meu sa imi arate care e obiectivul … tinta mea…
Tu ce faci pe Pamant?Care e scopul existentei tale?Cu siguranţa repeti acel ciclu infinit al vietii cotidiene, fara sa iti fi pus vreodată toate întrebările astea..Tu ti-ai pierdut vointa de a-ti cauta destinul, inca înainte de a o avea.

Si totuşi, cineva a distrus zidul, si odata cu el a întrerupt cercul ala vicios. Eu, mi-am găsit destinul:sa fiu o fiinta superioara si sa imi folosesc abilitatile sa lupt pentru dreptate.Eu, Catherine Raven, sunt vampir.



Capitolul I

In timp nu mai ai loc, in timp zace groaza.


*

“Avea moartea in priviri,
îngheţata si alba , ca o stafie”

23 de ani. Puteam spune oare ca am apucat sa am parte de un sferti din bucuriile vietii ? Ma puteam lauda ca am realizat ceva? Imi puteam ierta toate greşelile din trecut? Mi-ar fi placut sa am un răspuns la întrebările astea..un răspuns care sa ma consoleze si sa ma ajute mai târziu.

Eram in anul III de facultate, la medicina.De ce alesesem domeniul asta?Pentru ca era greu si pentru ca dura mult. Dar mai presus de asta, pentru ca asa puteam ajuta cumva omenirea, care oricum se autodistrugea.

Am pornit in viata confuza,cu o certitudine totuşi si astăzi intacta: sa fac cele mai complicate lucruri si cele mai mari nebunii, si toate astea dintr-un singur motiv:Pentru a-mi atinge limitele.

Goneam pe autostrada. Parca vedeam vantul cum e izbeşte de parbrizul masinii mele sport.Ma gândeam la toate astea, la drama de a exista, la lupta continua a vietii. Nu înţelegeam de ce , dar cu cat piciorul meu apasa mai tare acceleratia, si cu cat totul in jurul meu se transforma intr-o nebunie de miscare si culori, începeam sa ma simt mai bine, mai libera.
Vazusem azi moartea in ochii omului de pe masa de operatie a chirurgului cu care faceam practica.Verificasem tot si se parea ca nimic nu va merge rau. Dar omul s-a trezit din anestezie. Mi-am dorit sa nu fiu acolo…mi-am dorit sa fug. A murit in fata mea, iar eu nu stiam cum a reacţionez. Ramasesem prinsa in privirea lui disperata.Am stat nemiscata cateva minute bune, dupa ce asistentele au scos corpul. Si acum simţeam ochii aia mari si albastrii atintiti asupra mea.Nu puteam sa scap.
Tragicul poate fi asumat, impus, acceptat sau respins.Insa de ce nu toate deodata?De ce nu in acelaşi timp intr-o sinteza perfecta a contrariilor?

Intunericul m-a prins in el ca un chihlimbar negru.Telefonul a început sa sune. O clipa de neatentie, o lumina orbitoare si bubuitura…Apoi s-a dezlănţuit iadul.Durerea.

Partea din fata a masinii s-a strans in jurul meu strivindu-mi picioarele, iar volanul imi intra adanc in abdomen. Auzeam coastele cum se sfarama, oasele trosneau si imi strapundeau carnea. Gustul sarat al sangelui imi umplu gura. M-am innecat. Tusea imi sfasia plamanii. Ma chinuiam sa respir, dar oxigenul nu putea trece de toate capcanele si nu ajungea in mine.
Functiile mi s-au oprit treptat, durerea a disparut si m-am simtit protejata de bratele inconstientei.



P.S. Aveti sansa sa va razbunati pe mine pentru ca v-am"disecat" scrierile. si pentru ca o sa fac acelasi lucru in continuare si cu cele la care nu am ajuns inca:))

Deci ...
Sincer imi place. O poveste cu vampiri [sunt mare fana )] care presupun ca nu va fi un nou "Twilight".
Asa... Poi.. din cauza ca te grabeai, ai scris la cateva propozitii, prima litera mica, dar nu e chiar asa mare bai. Si undeva pui pauza dupa virgula, undeva nu si e putin suparator.
Si as putea sa te rog ceva ... poti sa scrii cu un size mai mare. Mi se pare foarte mic textul ).

Sper ca nu te-am suparat cu ceva:)

Double Trouble nu m-ai suparat cu nimic. o sa modific imediat si o sa sriu mai mare...si mie mi se pare mic acum:))
Of...pauzele dupa virgule.. ma omoara:))) o sa le corectez in post-urile urmatoare:D

Nu mai ziceti ca ma suparati.Eu vreau critica, deci am bucur cand vad ca primesc ce astept><

tnx:x

Wow..Chiar ai modificat si ai scris mai mare ).
Thanks.
Cred ca am uitat sa intreb ceva: Ai scris din greseala titlul asa? "Baiatile"?
Astept urmatorul capitol:P

da din greseala...firar sa fie de degete:)) ...am corectat acum:D
ms><

In primul rand, sunt destul de convins ca te supara atitudinea mea vizavi de tine, tin sa precizez ca am trecut pe aici in interes profesional si tot in interes profesional am sa iti si comentez primul capitol. Primul capitol e scurt. Interesant, totusi, te indeamna la interesul de a vedea ce se intampla mai departe. Ori, asta e rolul fic-ului. Deci asta imi place. Ce nu imi place se leaga, evident, de trip-ul meu cel mai mare, forma. Virgule puse corect. Spatii puse corect. Litere mari puse corect. Pentru Dumnezeu, "m-am grabit", "fir-ar sa fie de degete"? Ce scuze sunt astea? Daca vrei sa faci ceva bine, nu faci repede! Recitesti de 2 ori si abia apoi postezi!

Ok... am zis ca m-am grabit cand am scris titlul si cand am deschis subiectul. Mai mult decat greseala de acolo, il postasem la "real" si apoi am rugat adminii sa il mute aici. Deci chiar era graba, dar nu trebuie sa dau explicatii.
Am corectat si cand tu ai citit, daca ai citit, nu ai gasit respectiva greseala. Cat despre ce mai spui tu acolo legat de virgule si nu mai stiu ce, as prefera sa iti argumentezi afirmatiile asa cum am facut si eu cand am comentat ficul tau. Doar ca imi spui ca am gresit virgule si spatii, nu am ajuti in nici un fel. Vreau sa vad unde sunt respectivele virgule gresite, pentru ca eu imi dau seama.

Multumesc, din punct de vedere profesional, ca ai trecut pe aici.

Lasa comentariile de genu' pentru postul in care o sa pui si urmatorul capitol. Nu e nevoie sa postezi de un milion de ori ca sa raspunzi fiecarui comentariu.
SadisticLady.

Nu cred că era neapărat nevoie, de fapt nu era nevoie deloc, să spui că, criticându-ţi povestea, vom avea şansa în sfârşit să ne răzbunăm pe tine pentru că tu ne-ai criticat pe NOI, şi aici ai folosit pluralul. Ţin neapărat să te informez că scopul vieţii MELE nu este acela de a mă răzbuna pe cineva anume pentru că nu îi place ce scriu.
Un alt lucru care vreau mult să te rog este acela de a folosi pm-ul pentru lucruri de genul ăsta care trebuie neapărat spuse. Nu de alta, dar este un topic de Creaţie Literară. Nu o dezbatere.
Revenind la ce ai scris, începi banal şi sec. Am văzut în ultima vreme enorm de mulţi scriitori care folosesc exact aceleaşi ideifilosofice transformate în clişee şi chiar că puteai mai mult. Cum am repetat de atât de multe ori încât m-am şi plictisit, poţi scrie ceva ce s-a mai spus, nu spune nimeni să spui Doamne-Dumnezeule cine ştie ce noutate, însă să treci totul prin filtrul propriei tale gândiri. Nu îmi place nici modul de redactare al poveştii. Foloseşte forma corectă din punct de vedere gramatical, altfel totul ca părea o bătaie de joc la adresa cititorilor. Aspectul este la fel de important ca şi conţinutul. Verifică, dragă, ce scrii înainte să postezi. Toţi mai scapă greşeli, nimeni nu este perfect, însă nu trebuie de acum ca la fiecare frază să dăm peste aceeaşi "neatenţie".

[Edit:] Se pare că ai ignorat şi ce ţi-am spus eu cu albastru şi ce ţi-a repetat după aceea sadisticLady în edit. Aceste lucruri se spun ori prin pm, ori aştepţi, aşa cum ţi s-a sugerat, până data viitoare când postezi un capitol şi comentezi, sau, faci cum am făcut eu acum, foloseşti butonul pentru editare, de aia este amplasat acolo. În primul rând trebuie să îţi spun că nu toată lumea are răbdarea necesară, aşa cum se pare că ai tu, să scrie pe rând toate greşelile dintr-un post. Mai ales când ele, aşa cum este cazul tău, sunt în tot ce ai scris.

Ok o sa sterg micul comentariu care incomodeaza. Imi apre rau

Ma vad nevoita sa repet. In afara de Bouble Trouble, cu totii mi-ati spus ca am greseli de scriere si nu mai stiu ce greseli. Vreau sa va argumentati afirmatiile, daca nu cer prea mult.

Multumesc.

continuarea capitolului unu, care inca nu s-a terminat. Si care nus e termina nici cu nextul asta..

**

“Ma uit la ea - e ea,
dar ca prin in vis face lucruri neaşteptate.
Vorbeşte altfel si, sincronic cu ea
si lumea e alta. E suprarealista.”

Am deschis ochii brusc.Oare cat timp trecuse?Ce se intamplase cu mine?Corpul mi-a fost cuprins de spasme in timp ce durerea imi sageta fiecare particica.
Urlam, ma zvarcoleam, deliram si imploram ca totul sa se termine.. Trupul meu se lupta sa scape de ardoarea ce imi macina carnea, imi doream ca totul sa se termine si in unele moment se intampla. Ramaneam teapana, nemiscata si nu indrazneam nici sa respir.Eram uimita probabil de faptul ca spectacolul propriei mele agonii luase sfarsit. Pierdusem notiunea timpului si priveam insistent la un punct fix din tavan. Asteptam revenirea focului.

Vedeam cateodata, in locul punctului de pe tavan, un chip angelic.Durerea nu reveni, ci doar figura ingrijorata, uneori chiar panicata. Am ramas asa, pierduta printre secunde, minute, poate chiar zile, insotita din ce in ce mai des de ochii mari a caror culoare nu o puteam deslusii.Mainile alea de marmura, inghetate , imi alinasera durerea pana intr-o dimineata, cand au disparut.

Am asteptat sa revina…durerea, sau ochii dar nici unii nu au aparut.Mi-am mutat pentru prima data privirea, si am abandonat punctual de pe tavan. Am inghitit in sec, si m-am ridicat in fund. Eram confuza si speriata. Vroiam sa stiu atatea lucruri, si totusi nu era nimeni acolo. Eram singura, intr-o camera care nu semana deloc cu a mea.

Am strans in mana asternuturile de matase, albe, in timp ce ma uitam in jur. Lumina rosiatica pe care soarele o arunca printr-un perete de sticla dadea o nota de mister incaperii. M-am ridicat incet din pat si am facut cativa pasi, spre fereastra. O raza mi-a atins umarul si am simtit cum ma arde, cum focul acela blestemat revine, insa nu la fel de intens. M-am tras inapoi ingrozita, pana m-am izbit cu spatele de o biblioteca. M-am intors brusc, si am dat nas in nas cu cotorul unei carti. Am zambit.

Soarele disparuse de tot, si luase cu el si razele ucigatoare. Intunericul a cuprins camera, m-a cuprins pe mine. M-am apropiat incet de peretele din sticla, si m-am uitat afara. Cat vedeam cu ochii era doar padure, doar verde. Verdele cu care artistul picteaza funzele, vara. O poienita incepea de sub fereastra, si se intindea pana langa trunchiurile groase ale copacilor. Mai multe flori salbatice se leganau incet, odata cu firele de iarba in bataia vantului. Ceva ma atragea acolo.

Am inchis ochii cateva secunde si am inspirit adanc.Frumusetea locului ma captase,insa nicodata nu fusesem atat de atrasa de natura. I-am deschis incet si un tipat de uimire mi-a scapat printre buze.
Geamul capatase calitati de oglinda, ar reflexia m-a socat. Daca nu as fi stiut ca oglinzile reproduc o copie fidela a noastra, as fi putut juca ca mai era si altcineva in camera. Mi-am atins obrazul cu varful degetelor, iar fata din geam a facut acelasi lucru. Piela fina si inghetata m-a facut sa tresar, iar Ea a tresarit odata cu mine. Era atat de diferita!Imposibil ca reflexia sa imi apartina. Eram eu…si totusi nu.

Ochii mei de un verde intens erau acum rubinii, profunzi iar trupul meu mic si fragil, nu foarte bine definit , pastra numai dimensiunea. Formele perfecte tradau o putere ciudata ce se ascundea sub gratia si splendoarea miscarilor. Parul castaniu, buzele pline, deschise la culoare si expresia coplesitoare a fetei, toate asta imi dadeau un aer de zeita. Ce eram? Imi priveam dramatic mainile. Sau..ce?

M-am cutremurat gandindu-ma la asta. Nu vroiam sa red cine stie ce nebunie, cu toate ca numai o nebunie putea explica schimbarea asta.
Pe un fotoliu de langa pat, era o cutie destul de mare, cu o funda rozalie pe ea si un bilet. M-am apropiat incet de, si am ridicat biletelul.

“Un cadou, pentru un inger nou nascut”

Am ramas pentru cateva secunde nemiscata, incercand sa inteleg ce vroia sa insemne mesajul. Nu imi venea nici o idée, asa ca am deschis incet cutia. Am scos de acolo o roche alba, vaporoasa dinr-un fel de dantela. Era cu adevarat, unul din cele mai minunate lucruri pe care le vazusem vreodata.

Mi-a luat cateva minute pana sa reusesc sa ma opresc din contemplatul rochei,si sa o imbrac. Intrebarile mele nu isi gaseau inca nici un raspuns, ci doar se multiplicau cu fiecare minut ce trecea. Trebuia sa stiu..trebuia sa aflu.

Am deschis incet usa camerei si am pasit cu picioarele goale pe holul lung. La capatul lui am distins o lumina slaba , si scarile. Auzem o melodie calma, placuta, insa pianul parea ca plange. Era coplesitoare si trezea in mine o multime de sentimente ce se contraziceau.

Am mers incet pe langa perete, pana ce am ajuns langa scari. Eram curioasa sa aflu cine canta, cine era cel ce prin atingerea lui fina crea sunete mangaietoare. M-am indemnat sa le cobor. Umbra mea perfecta trecea si ea, de pe o scara pe alta, pana ce s-a intins jos.

Acum poate vei crede că am ceva cu tine, departe de mine acest gând, însă am observat că ai şters edit-ul adminului. Te-aş ruga ca, pe viitor, să nu mai faci asta. Ele sunt puse cu un scop acolo.
Mulţumesc

Povestea ta chiar îmi aduce aminte de Twilight. Şi nu o spun la modul pozitiv. Ai preluat de acolo câteva elemente, însă, slavă Domnului, vampirii tăi se pare că se tem de întuneric, aşa că, probabil, nu vor străluci ca Zâna Măseluţă la lumina soarelui. Ai iar greşeli de redactare unde nu laşi spaţiu între semnele de punctuaţie şi cuvântul care le urmează. Nu mă pune să le arăt pe toate, căci, iar, se găsesc peste tot. Nu prea îmi place cum descrii.
Ce eram? Imi priveam dramatic mainile. Sau..ce?
Aici m-ai debusolat. Ai greşit expresia. Ţi-ai mai îmbunătăţit stilul narativ, asta e bine, textul oarecum curge şi nu se mai împotmoleşte ca la celelalte fragmente.

Ei bine, cred ca ai descris prea mult. Asta e parerea mea. Eu sunt o firea cu mai multa actiune, asa ca repet: Cred ca descrii prea mult ).
Ei bine, afaedare are dreptate. Pentru cateva secunde parca era Bella din Twilight sau Rosalie. Stiu ca e un vampir, dar puteai sa schimb si tu putin. Sa zicem ca ochii erau foarte inchisi... Negru absolut. Si corpul nu trebuie sa fie perfect.
Oricum, presupun ca cel care canta la pian .. este "creatorul".

Citat :

Ma uit la ea - e ea

Intradevar. E ea. Liric, nu-i asa?
Apropo, "ea" cu "ea" fac o rima cam lipsita de imaginatie.

Citat :

Am deschis ochii brusc.Oare cat timp trecuse?

~ dupa acel punct trebuia sa fie pauza. Stii, e chestie gramaticala. Se invata la scoala unde se pune pauza si unde nu.
~ acel "oare" e in plus. suna mult mai bine fara el. asa parca fortezi nota.

Citat :

Oare cat timp trecuse?Ce se intamplase cu mine?

~ dupa acel semn de intrebare trebuia pauza.
~ ai putea sa nu folosesti toate intrebarile astea, ci sa amplifici senzatia de nelamurire a personajului printr-o trecere in naratiune a monologului.

Citat :

Ce se intamplase cu mine?Corpul mi-a fost cuprins de spasme in timp ce durerea imi sageta fiecare particica.

~ dupa acel semn de intrebare trebuia pauza.
~ ii sageteaza fiecare particica din ce? din corp? din minte? din constiinta? precizeaza!

Citat :

Urlam, ma zvarcoleam, deliram si imploram ca totul sa se termine..

~ sunt TREI puncte de suspensie, nu doua.
~ suna ca o enumeratie de prescolari. cum am spus si mai sus, poti da o mai mare intensitate scenelor daca folosesti un limbaj mai dezvoltat.
~ delirai si implorai? iti dai seama ca este ilogic?

Citat :

Trupul meu se lupta sa scape de ardoarea ce imi macina carnea,

~ ah. iti macina entuziasmul carnea? pasiunea?
ARDOÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie.

Citat :

imi doream ca totul sa se termine si in unele moment se intampla.

~ exprimarea lasa de dorit.

Citat :

Ramaneam teapana, nemiscata

~ sinonimele nu merg unu' dupa altu' intr-o enumerare.

Citat :

Eram uimita probabil de faptul ca spectacolul propriei mele agonii luase sfarsit.

~ "probabil"? esti narator omniscient!

Citat :

Asteptam revenirea focului.

~ a pomenit cineva de foc? nu. treci de la metafora la concret mult prea usor. deranjant.

Citat :

Vedeam cateodata, in locul punctului de pe tavan

~ PRIVEAI acel punct, asta nu inseamna ca VEDEAI numai acel punct. Si de aici ar rezulta ca acel punct era tot ce vedeai.

Citat :

Durerea nu reveni, ci doar figura ingrijorata, uneori chiar panicata.

~ a cui? a tavanului?

Citat :

insotita din ce in ce mai des de ochii mari a caror culoare nu o puteam deslusii.

~ ai spus ca vezi un schip. bine. l-ai descris? mai stii, poate nu avea ochi. trebuie sa precizezi, altfel lasi cititorului sansa sa isi imagineze c-are chef.

Citat :

Mainile alea de marmura, inghetate , imi alinasera durerea pana intr-o dimineata, cand au disparut.

~ chipul avea maini?
~ "alea"? suntem intr-o creatie literara sau la piata?

Citat :

un chip angelic.Durerea

~ dupa acest punct se pune pauza.

Citat :

deslusii.Mainile

~ dupa acest punct se pune pauza.

Citat :

Am asteptat sa revina…durerea

~ dupa aceste puncte de suspensie se pune pauza.

Citat :

Am inghitit in sec, si m-am ridicat in fund.

~ niciodata nu se pune virgula inainte de o conjuctie coordonatoare.

Citat :

Vroiam sa stiu atatea lucruri, si totusi nu era nimeni acolo.

~ acolo unde? pe tavanul cu puncte?

Citat :

Am strans in mana asternuturile de matase, albe, in timp ce ma uitam in jur.

~ suna mai bine "albe de matase" decat asa.

Citat :

Lumina rosiatica pe care soarele o arunca printr-un perete de sticla dadea o nota de mister incaperii.

~ perete de sticla? ho. stop cadru. descrie tati camera inainte sa bagi atatea elemente din ea! constientizezi toate lucrurile care ar putea fi pereti de sticla, toate locatiile in care ar putea fi, pozitiile si toate lucrurile pe care le pot reprezenta?

Citat :

M-am ridicat incet din pat si am facut cativa pasi, spre fereastra.

~ virgula aia ce cauta acolo?

~ mai pune si tu gerunzii prin text, ca sa mai comprimi actiunea! ca altfel arata ca o enumerare!
de exemplu aici:

Citat :

Soarele disparuse de tot, si luase cu el si razele ucigatoare.

Citat :

M-am apropiat incet de peretele din sticla, si m-am uitat afara.

~ "m-am" si "m-am". aham.

Citat :

Cat vedeam cu ochii era doar padure, doar verde.

~ vezi verdele pe intuneric? da' ce pisica esti, tati!

Citat :

Verdele cu care artistul picteaza funzele, vara.

~ nu numai ca vezi verdele, vezi si verdele acela deschis al frunzelor in lumina verii!

Citat :

Ceva ma atragea acolo.

~ te atragea acolo... nu la acel peisaj, nu la acea superbitate... nu, acolo.

Citat :

adanc.Frumusetea

~ dupa acel punct se pune pauza.

Citat :

ma captase,insa

~ dupa aceasta virgula se pune pauza.

Citat :

nicodata

~ niciodata.

Citat :

Geamul capatase calitati de oglinda, ar reflexia m-a socat.

~ iar, nu "ar".

Citat :

fi putut juca

~ jura.

Citat :

diferita!Imposibil

~ dupa acest semn de exclamare se pune pauza.

Citat :

Eram eu…si totusi nu.

~ dupa aceste puncte de suspensie se pune pauza.

Citat :

Sau..ce?

~ dupa aceste puncte de suspensie se pune pauza.
~ sau ce ce?

Citat :

sa red

~ cred.

[quote]numai o nebunie putea explica schimbarea asta.[quote]
~ care schimbare, numai tu stii.

[quote]Pe un fotoliu de langa pat, era o cutie destul de mare[quote]
~ inca o virgula pusa aiurea.

Citat :

M-am apropiat incet de, si am ridicat biletelul.

~ NU se pune virgula inainte de o conjuctie coordonatoare!
~ te-ai apropiat de ce? de aer? de oglinda? de cutie? Dumnezeu stie.

Citat :

Era cu adevarat, unul din cele mai minunate lucruri pe care le vazusem vreodata.

~ iar o virgula in plus.

Citat :

contemplatul rochei,si sa o imbrac.

~ contemplarea.
~ dupa acea virgula se pune pauza.

Citat :

Trebuia sa stiu..trebuia sa aflu.

~ dupa aceste puncte de suspensie se pune pauza.

Citat :

slaba , si scarile.

~ nu se pune virgula inainte de "si"-ul dintr-o enumerare.
~ nu se pune pauza inainte de virgula, ci dupa.

Citat :

o multime de sentimente ce se contraziceau.

~ suna mai bine "sentimente contradictorii". E mai expresiv, suna mai frumos.

Personajul este parca prea perfect. Stiu ca e fantasy, dar ideea de perfectiune absoluta e deja fumata. Foarte fumata.

Cam asta e ce pot sa spun.
Succes in continuare!

edit: tin sa precizez ca ti-am comentat sub aceasta forma pentru ca asa ai cerut.

Sa dea dracii, ce pasiune cu comentariile de tip lista de la Billa in care tu, ca si comentator, esti un semi-zeu pe pamant si comentezi super-acid si flegmatic cu arfe gen "se invata in scoala primara" si "ce pisica esti". In fine, revenind la fic:
Este mult mai buna continuarea decat inceputul, un pic previzibila si fumata ideea, dar nu e rea. Ai descris cat de cat OK, intr-adevar puteai face ceva cu camera aia, m-am pierdut in pereti de sticla, ochii si paduri verzi, dar e OK descrierea. Puteai sa insisti mai mult pe unele idei, mai putin pe altele. Dar nu e panica. Mai poti imbunatati mai incolo.
Apreciez (fara ironie sau sarcasm) faptul ca ai urmat sugestiile tuturor si ai acordat mai multa atentie redactarii textului. Eu am remarcat imbunatatirea. Dar INCA e loc de mai bine.
Referitor la divergentele noastre si a faptului ca ti-ai luat avertisment din cauza ca te-am provocat, hai sa iti spun urmatoarea chestie:
Nu e necesar sa te ataci cand ma iau de tine, pentru ca nu o fac decat pe chestii care mie mi se par foarte obiective si foarte rationale. Eu, ca si scriitor, cand vad un comentariu de 20 de pagini cu fiecare gresaluta disecata in 40 si mai si prind ironii si sarcasme la adresa mea, nu ma ajuta cu nimic, ba mai mult, iau foc si prind o boala pe arfistul respectiv de nu se poate. Cand mi se puncteaza, la obiect: "Ba, ai putea sa incerci si asa. Iti recomand sa nu mai. Nu suna bine daca. Ai gresit ca faci foarte multe repetitii, fii mai atent.". E mult mai util. Ce ma irita CEL mai rau sunt arfele de superioritate de genul "Eu mananc fic-uri si carti pe paine si sunt destept/desteapta, nu ca basinosii astia care scriu mai prost decat mine". Foarte de acord sa ai mai multa experienta, e si normal ca aia care abia incep sa scrie mai slab decat cei mi vechi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa SUBLINIEZI asta. Cred ca si admina noastra (probabil mai iau un avertisment) se va regasi aici.
In concluzie, ce vreau sa transmit: Eu iti voi citi fic-ul, poti fii sigura de asta. Daca nu vrei comentarii scurte si la obiect, in care sa iti zic unde ai gresit si ce mi-a placut in tot capitolul, nu ti le mai dau. Dar iti voi citi fic-ul, fii fara griji. Nu am timp (si o zic la modul cel mai serios, NU AM TIMP) sa disec un capitol intreg ca sa fac praf un scriitor pentru ca am gasit 20 sau 30 de spatii lipsa dupa puncte sau virgule.
O saptamana placuta.

Sa dea dracii bai Desi ai partial dreptate sunt satula sa va tot atacati. Atat pentru tine cat si pentru SadisticLady si Nya, aveti grija cu flame-ul pentru ca de azi voi da avertismente si voi pune o regula noua si ma, traisca voua, LIMITATI-VA LA TEXT SI LASATI IRONIILE DE PROST GUST, au expirat si alea!
Existence

Spoiler:

ok...si continuarea...

Am ajuns intr-o camera mare, lumina difuza a Lunii intra pe ferestrele larg deschise. Am urmarit cu privirea camera de la un capat la celalalt, cautandu-l pe autorul biletului. Si l-am gasit. In coltul cel mai îndepartat, asezat la un pian mângâia clapele, abia atingandu-le si creea melodia. Parul deschis la culoare, nici blond nici castaniu, cadea intr-o dezordine aranjata peste fruntea lata usor încretita de concentrare. Ochii ii avea inchisi si mi-am imaginat ca nu m-a observant cand m-am apropiat.


Trupul puternic, muschii vizibili prin camasa subtire, stramta, m-au intimidat. Pastrasem o distanta considerabila intre mine si creatura angelica, cand s-a oprit brusc lasand ultima nota sa vibreze inca cateva secunde lungi si sa astearna in urma ei o tacere apasatoare


A deschis ochii si a continuat sa priveasca o perioada partiturile. Ma gândeam sa spun ceva, sa realizeze ca sunt acolo, cand capul i s-a întors brusc spre mine si privirea lui intensa, lumina visinie pe care o imprastiau ochii sangerii m-a facut sa tresar. Desi ma privea cu blândete, m-am dat înapoi un pas atunci cand s-a ridicat de pe scaunelul din fata pianului si a facut o miscare spre mine.


- Deci in final te-ai trezit si din cate vad, transformarea a reusit. Se uita la mine cercetator din cap pana in picioare. Incepeam sa ma simt disecata de privirea lui. Imi pare rau! Isi lasa capul in jos si o urma de triste ii acoperi fata. Cum te simti? Imi zambi de data asta infruntandu-mi hotarat privirea.
Se uita curios, incantat si mai era ceva ascuns acolo, in privirea lui. Ceva ce ii aducea o stralucire nu numai in ochi ci si pe toata fata perfecta.
-Pai…Ma simt bine, m-am oprit cautand cuvantul potrivit pentru situatia mea, fizic. Nu am nici o durere, dar…

- Stiu. Ai o infinitate de intrebari sa imi pui si e si evident. Vino.

A ocolit pianul si s-a aseza pe canapeaua confortabila din mijlocul camerei, iar acum era cu spatele la mine. Si-a lasat capul in jos sprijinindu-si fruntea in palma. M-am apropiat incet, mai incet decat credeam ca pot, asa de incet incat nu m-a simtit si a tresarit violent cand mi-am pus mana peste a lui.

-S-a intamplat ceva? Nu e nevoie sa-mi raspunzi la nici o intrebare acum daca nu te simti bine. L-am privit ingrijorata. Nu parea sa aiba vre o problema lizica, dar ochii lui…

Mi-a luat ceva timp sa realizez ca in ciuda faptului ca eu eram rece, el era cu adevarat inghetat.

- Esti foarte… rece, am zis fara sa pot sa ma abtin.

Ma asezasem in genunchi in fata lui, pe covorul moale. Si-a ridicat capul si mi-a prins mana mica intre ale lui.

-Nu e nimic. Nu e vina ta. Eu sunt cel vinovat. Nu trebuia sa iti fac asta dar nu te puteam lasa sa mori. Tot sangele tau varsat in masina… Erai “bucati” cand te-am scos de acolo. Nu ai fi rezistat nici 10 minute. Nu vroiam sa te pierd! Eu…Puteam citi disperarea in ochii lui chiar daca imi evita privirea si isi ingropa fata in palme.


Eram si eu al propriu ingrozita. Am inghitit in sec in timp ce ma gandeam la tot ce imi zisese. Mi-au aparut in fata ochilor imagini cu accodentuul, mi-am amintit durerea si gustul sangelui. M-am cutremurat iar el a ridicat brusc capul si a pus o mana pe umarul meu.

-Stiu ca nu intelegi nimic si vad ca eu ingreunez si mai rau situatia. Ar trebui sa iti explic…sa fiu mai clar si..
Am intins mana si i-am atins buzele cu varful degetelor.
-Shh… asa nu am ajuti. Imi e frica si ai dreptate nu inteleg nimic dar numai tu poti sa imi explicit. Am inchis ochii in speranta ca o sa ma pot calma. Eram sigura ca nu castig nimic daca fac o criza de isterie asa ca aveam o singura sansa.

-Shh… te rog..spune-mi cum am ajuns aici… Am tras adanc aer in piept si i-am dat drumul incet, am deschis ochii si i-am zambit slab asteptand raspunsul lui.. A oftat, apoi s-a tras mai in spate pe canapé si a fixat cu privirea un punct de langa fereastra.
- Acum trei zile, cand ai avut accidental eu eram cam la 20 de kilometrii de locul respectiv. Mi-am dat seama imediatc e nu ti-am mai auzit bataile inimii ca ceva nu e in regula. M-am cuprins o frica inspaimantatoare si am alergat cat de repede am putut ca sa nu ajung prea tarziu. Nu a fost insa suficient. Tu erai aproape moarta, strivita intre tablele masinii. Mi-a fost greu…atat de greu sa ma abtin…
Eram din ce in ce mai uimita si mai terifiata. Povestea lui am speria…el ma speria, chiar si imaginea mea ma speria si in secunda aia imi doream sa fug, sa ma intorc acasa si totul sa revina la normal.

Ceva nu era tocmai normal la el, daca nu luam in evident ochii, trupul perfect si energia pe care o emana.
-Ce vrei sa zici…Am balbait incet
-Vreau sa zic ca te-am muscat…ai doua semen mici pe gat… curand aproape ca vor disparea de tot. Mi-am du instinctive mana la gat si atunci mi s-a aprins beculetul. Mai vazusem asa ceva de nenumarate ori in filme si citisem cateva carti despre … vampiri. Am inceput sa rad initial cu pofta dar cum fata lui a ramas serioasa si chiar m-a privit cu repros, mi-a pierit totzambetul si toata pofta de ras.

-Tu nu glumesti…adica.. M-am ridicat de pe jos si m-am intors spre fereastra. Am facut cativa pasi si am privit afara cateva minute fara sa zic nimic. Nu poti fi…eu nu sunt…
-Ai dreptate, nu esti…nu unul intreg…nu inca.
-Tu nu intelegi! Asa ceva nu se poate, nu vreau..sutn doar legende! M-am intos si am urlat la el ingrozita. Nu pot fi vampir!


S-a ridicat repede si s-a apropiat de mine. M-a prins in brate in cadere si s-a lasat odaca cu mine , jos, pe covor. M-a strans tare in brate, in timpc e eu nu puteam sa reactionez in nici un fel.


-De ce eu? De ce imi ascultai bataile inimii..de udne ma sti…eu nu te cunosc. Am spart intr-un final tacerea, soptind.
-Te stiu de cand aveai 16 ani… Atunci te-am vazut prima data si am stiut…ceva in mine m-a facut sa inteleg ca fara tine nu are nici un sens eternitatea mea. Te-am urmarit de atunci in fiecare zi. Eram mereu in preajma ta chiar daca nu m-ai vazut niciodata, eu am fost acolo. Mi-am limitat orele de vanatoare si nu am deposit niciodata 100 de kilometrii, chiar daca teritoriul meu era mult mai intins. Nu imi permiteam sa rup legatura ce s-a format intre noinici macar pentru cateva ore.


Il ascultam in liniste. Totul parea asa de ciudat si fara nici o logica.

-De ce m-ai urmari atat de mult timp fara sa vorbesti cu mine? De ce nu ai aparut niciodata?
-De frica… A oftat, in timp ce imi dadea drumul din imbratisare si am privea insistent. Eu insa ma uitam in gol, ascultandu-I doar vocea de parca doar ea ar fi existat. Frica sa nu te pierd, frica sa nut e sperii, frica sa nu iti fac vre un rau pentru ca nus tiam daca ma pot abtine…

- M-ai speriat acum. NU vreau toate astea.

-Nu am avut de ales. Se incrunta. Nu te putam lasa sa mori. Acum ai toata eternitatea in fata ta…la picioarele tale. Poti sa o accepti sau nu. Inca mai ai tip sa refuzi..de asta am spus ca nu esti inca… Pana cand vei pica prima data in tunele sangelui, pana atunci te poti razgandi.

Asa. Sunt prima [cred] ca are ceva de zis ).
Deci , capitolul asta a fost ceva de genu "Wow" pentru mine. Prea multe lucruri deodata. Adica tipul sta la pian si ii spune ca o stie de la 16 ani ? [E spion )] Putin weird.
Povestea tare pare sa fie una completa. Adica si descriere dar si naratiune. Dar acum problema este ca tu ai descris prea putin reactile fetei cand a aflat "adevarul".
Am zis : Prea multe lucruri. Dar e frumos.

Well, imi pare rau sa iti zic, dar capitolul a fost extrem de previzibil. Slabut, per ansamblu, ca si mod de redactare si ambalare a povestii, dar ma gandesc ca te grabeai sa transmiti informatia si de-aia a iesit asa. Au fost mai bune capitolele anterioare. Ceea ce mi-a placut, insa, e ca, involuntar, am vazut aproape toata scena. M-ai teleportat acolo, in camera. Cu toate astea, se putea mai bine. Mult mai bine.