Blestem

Am sa te caut printre plopi cu bratele pline cu pensoane.
Picteaza-mi idei si scrie-mi desene, mereu.
Arunca-mi pantofii in lac si du-te dupa ei, mai joaca-te cu mine, mai spune-mi ‘marchizo’.
Ma cern in tacere scurtandu-mi din ceasuri. Imi intra ca clestii durerea incingandu-ma. Ma indoi ca plopii, rupandu-mi din oase si asteptandu-mi slabita drogul.
Astept un amurg si-o eclipsa, foaia de testament si ultimul penson.
Imi spanzur bratele de umeri, in sus, tinandu-ti fantoma. Incep sa valsez neindemanatic cu un papitoi ce imi zambeste vulgar. Sfarsesc in a-i strivi fata, ii scot vata si-o mestec…

Obrazul oxidat al papitoiului glumeste, isi invarte carpele si ma striga. Te imita si merge in patru labe, cu atele ce ii atarna. Cusatura s-a desprins, dar el inca misca. Il arunc in zapada, ma trage peste el. Sta cand il machiez sau cand il cos, ma asculta razand si imi spune la sfarsit : “vezi, naivo!”
Dar e cumine. M-asteapta, nu misca decat cand ii fac semn cu manusa.
Nu doarme, nu cere de mancare si nu se smiorcaie.
Iubitul, sora, fratele, mama, matusa ideala.
Nu imbatraneste, nu intinereste.


M-ai lasat in maini bune, indraznete. Nu se jeneaza sa m-atinga, i-am colorat ochii, nu mai vede. I-am scos vata si am rumegat-o, i-am rupt boarfele din el si l-am mazgalit.
Insa zambeste…pentru ca si el m-a parasit.

Mi-e dor de sunetul trenului, de ruta 208 ce ma duce spre mare. De slapii natangi ce-mi pleoscaiau in apa, de pantalonii subtiri si scurti, tricoul alb si larg, coditele urcate in crestetul capului. Mirosul hotelului, vizitele de la etajul opt cu ascensorul, si-apoi ultimul strigat al pescaruslui pierdut. Inceputul de vara si sfarsitul zilelor cu miros sarat, strigatul copilariei si al unei clipe de singuratate. Evadarile pe plaja si apa din urechi, spumele neintrerupte ale marii si plimbarile pe langa valuri cu papucii in mana.
Imi umpleam bratele de scoici, iar apoi ma refugiam la o terasa numarndu-le.
Cum as putea uita strigatele severe ale salvamarului, fluierul cu sunet ascutit si vioara femeii sarace, ce-si consuma din clipe petru a castiga o paine. Mirosul imbietor al florilor ilegal rupte din gradinile hotelurilor, ce urmau a fi prada apei.
Noptile albastre si rasaritul venit de la capatul pamantului, sfarsitul Marii Negre, dar inceputul unei etape noi din propriia-mi viata….sa nu lasam in urma copilaria.