Care este sensul vietii?

Un subiect destul de popular, intalnit pe multe forumuri, bloguri, chat-uri.
Deci?

Sensul vietii?
Hm,pare ceva usor de caracterizat insa nu este deloc !
Eu una cred ca a trai nu inseamna sa te bucuri fizic de diferitele placeri sau lucruri de acest gen,iar cei care cred asta ori sunt nepasatori ori le este lene sa gandeasca (scuze ,totusi,pentru cei cu astfel de parere ) .
Eu caracterizez acest sens al vietii ca fiind dorintele , idealurile si starile pe care le ai .Ceva care sa te tina in viata ,ceva care sa te faca sa te simti viu.Ceva care sa te faca sa te gandesti cu nostalgie cand vei muri.
Dar ,totusi , adevaratul sens al vietii nu este totusi moartea ?
Ne nastem si traim pentru a muri , fiindca orice inceput are si un sfarsit ,indeferent cat de lung este cuprinsul?!
Totusi tind sa cred ca adevaratul sens al vietii este reprezentat de realizarile si lucrurile importante cu care ramai in memoria si istoria omenirii.

Nu m-am gandit de ...de chiar foarte mult timp la asta. Un anumit sens nu este posibil de definit, viata e un haos controlat, iar orice haos are o multitudine de sensuri in orice: intelectuale, emotionale, geografice. Un haos pe care fiecare om il transforma intr-unul semi controlat in functie de ce e el, ca fiinta ca forta de distrugere sau ca "dumnezeu creator". Pentru mine viata e o arta care se invatata, un haotica, una in care permanent ne jucam de-a papusarul si papusa. Viata nu are un sens viata....e o multitudine de sensuri construite pe farama umana creatoare.

La modul cel mai sincer nu am chef sa repet din nou ce am zis in nenumarate randuri.
Deci, copy-pasteul este o solutie practica si scuzabila.

Sensul vietii este sa traiesti. Orice adaugare este de prisos.

Totusi, trebuie sa precizez ca superficialitatea cu care unii oameni trateaza acest subiect imi provoaca o sila cat se poate de autentica. Pentru majoritatea oamenilor, realitatea se limiteaza la simturile fizice. Isi doresc sa manance, sa bea, sa isi satisfaca dorintele sexuale. Pe langa dorintele fizice, cea mai intalnita aspiratie este aceea de a fi iubit macar o data in viata.
Totusi, cum sa descoperi dragostea adevarata in timpul vietii daca daruiesti cele mai frumoase cuvinte cand nu trebuie si cui nu trebuie? Daca la nici 16 ani iti complici viata cu iubiri stupide, indragosteli superficiale si lipsite de scanteia de intensitate, de profunzime, a iubirii adevarate?
Ne nastem prosti si murim si mai prosti.
Atunci cand ne nastem, suntem puri. In copilarie, avem o capacitate mare de “absorbtie” a cunoasterii. Cu cat ne maturizam, cu atat aceasta capacitate dispare, puritatea devenind o simpla iluzie.
Murim fara sa cunoastem, cu atat de multe intrebari fara raspuns incat in cele din urma renuntam la a le mai lua in seama.

Cine reuseste sa cunoasca macar o bucata din realitatea ce il inconjoara in decursul vietii?
Cine reuseste sa lase ceva cu adevarat pretios in urma, pecetea existentei sale?
Cine reuseste sa gaseasca raspuns la intrebarile sale?

Extrem de putini.

Sunt numiti eretici pentru ca lupta pentru credinta lor, lupta pentru farama de adevar pe care au reusit sa o prinda in maini.
Sunt ucisi ca martiri, pentru ca oamenii pe care acestia incearca sa ii trezeasca la realitate refuza sa traiasca.
Mor ca niste anonimi, tristi si singuri.

Nu poti trai in ignoranta.
Nu poti spune ca existi cu adevarat intr-o lume de care esti total deconectat, neintelegand nimic din ea.

Sensul vietii este sa atingi punctul tau maxim. Sa te lupti pentru credinta ta, pentru dragostea ta, pentru ideile tale si pentru realitatea ta. Pentru ceilalti, pentru tine. Pentru real si pentru abstract.

Sa traiesti in minciuna inseamna sa fi un mort viu.
Sa fi mort intelectual, mort sufletesc, mort spiritual.
Cum sa traiesti cand esti mort?

Atatea lucruri isi pierd sensul. Adevarul a devenit ceva ascuns, rusinos, de care trebuie sa scapi. Dragostea a devenit aproape palpabila, fiind vanduta fara scrupule. Chiar si viata a devenit o simpla distractie.

Asa-zisa distractie spala creierii oamenilor. Spiritualitatea dispare fiind acoperita de superficialitate.

Sensul vietii este sa traiesti, dar foarte putini o fac.

hmm... mda... buna intrebare.


AM si un prolog la unul din fic-urile mele legat de asta:))

Mi-ar placea sa stiu care e sensul vietii mele. destul de des ma intreb ce naiba caut eu aici? De ce naiba fac toat lucrurile pe care le fac? CAnd os a se termine si de ce a ineput? Sau mai bien zis...Ce a inceput? si ce trebuia sda fapt sa inceapa??

Adevarul e ca nici unul din noi nu stie care e scopul lui , care e sensul lui in viata. Corest? Incep sa cred ca nua vem un scop, ca totul e asa un haos total... si nu imi place..

Cred ca sensul vietii si-l construieste singur fiecare. Adica nu poutem spune ca viata e un haos. Este adevarat ca avem zile ingrozitoare, dar unele lucruri le facem singuri.. cu mana noastra.
Se intampla sa te nasti intr-o familie mai ... nebogata, sa zicem..dar asta nu e vina ta. Trrebuie sa iti repari ... ruptura din viata, ca sa o faci mai dulce.
E adevarat ca la un moment dat murim, si eu chiar ma tem de acel moment. Dar cred ca pana atunci, ar trebui sa incerc sa facem ceva cu viata noastra., Ceva util.

Sensul vietii?
"Traim pentru a muri". "Traim ca sa lasam ceva in urma noastra". "Traim pentru a ne bucura de placerile fizice".
Foarte filozofic si profund si sunt profund impresionat, dar sensul vietii, in viziunea mea, nu exista. A ascultat cineva "Complicat de simplu" de la VeritaSaga? Poate va mai elucidati acolo. Rasa umana a fost construita psihologic si intelectual astfel incat sa caute intelesuri. Sensuri. Explicatii. Posibile interpretari. Care e sensul vietii? Trebuie sa existe un sens, ceva filozofic si profund, care sa ii dea pe spate pe respiracii pe gura care pica in cur in fata vorbelor mari.
Sensul vietii e sa traiesti.
"Life moves pretty fast. If you don't stop and look around every once in a while, you could miss it."