Bucati din viata

Nu's un geniu al cuvintelor dar fac tot ce pot .

Ai talent, insa mai trebuie sa lucrezi, pentru a reusi talentul trebuie sa fie compensat de munca. Imi place poezia, imaginile pe care le creezi nu sunt banale, exprima ceva. Ritmul nu prea merge, ai vrut tu sa redai ceva, dar nu prea ti-a iesit, incepi cu ritmul trohaic, iti iese binisor, si apoi o iei pe aratura rau. In mare merge, insa nu suna muzical. Nu imi place deloc insa faptul ca l-ai pus pe "nu"-ul acela la sfarsitul uniui vers si continuarea la celalalt. Inteleg, te folosesti de aliteratie si asonanta, ma rog, insa nu suna bine cand citesti. Ar trebui sa incerci sa iti citesti creatiile cu voce tare si apoi sa vezi ce nu merge bine. Nu exista, in limba romana, un cuvant care sa contina virgula la mijlocul sau, asa ca intre semnele de punctuatie (valabil si pentru semnele acelea ale intrebarii) nu se lasa spatiu inainte de primul cuvant, ci dupa cel de-al doilea. Sper ca te-au ajutat oarecum sfaturile mele. Continua sa scrii, ai cu ce, trebuie numai sa descoperi cum.

Imi place foarte ceea ce ai compus 9in sfecial ultimele doua strofe de la poezia de mai sus).Telnt se vede ca ai,rimele sunt si ele prezente cum normal asa trebuie sa fie intr-o poezie.Te-as sfatui sa continuai sa scrii si sa pui mult mai mult suflet in ceea ce faci.Incearca sa scrii despre sentimentele tale cat mai profund,foloseste figurile de stil pentru a accentua poezia.Brava!

Imi place mult prima strofa de la ultima ta poezie. In rest, ritmul iar o ia la vale. Daca ai fi putut sa pastrezi aceeasi nuanta din primele versuri, ar fi fost bine. Insa, asa, se pare ca "betia" de care imi spuneai a facut mai mult rau decat bine. Incearca sa scrii cand esti in acea stare si sa prelucrezi cand esti mai lucida. Ai rabdare. "Roma nu a fost construita intr-o zi". Ultimul vers este complet aliric. Inteleg ce ai vrut sa faci, insa nu ti-a iesit bine.

Ultima ta poezie este de-a dreptul slabuta. Tu incerci sa redai multe, multe sentimente si te adancesti atat de mult in figuri de stil, incat nu stiu cum poti sa mai iesi la suprafata. La fel, mi se pare o exprimare mai greoaie decat la celelalte poezii ale tale, mult mai infantila. Nu stiu, ti-am mai zis, incearca sa nu postezi poezia imediuat ce ai scris-o. Nu lua tot ce crezi inspiratie de moment de bun, pentru ca muzele sunt foarte capricioase. Oricum, mai scrie. Nu stiu, Si mai citeste. Pana acum nu sunt deloc atins. Adica textele tale imi dau senzatia aceea enervanta de platitudine. Nimic nu tresalta. Nimic viu. Totul este o insiruire sufocanta de imagini si de figuri de stil.

Bucati de vise lasate pe asfalt
Nu are cine sa le mature.
S-a prabusit dupa primul salt
In bratele vietii sale dure.

S-a dus singur spre propia pieire
O zi neagra si rece.
Mai traieste decat din amintire
Vazand cum timpul trece.

Il observ...
Solitar si agonic.
Vreau sa il intreb
Daca mai este dornic

De ceea ce avea candva:
Viata, familie
Si atentia mea
Nascuta dintr-o iubire.

Nu imi raspunde, doar pleaca
Precum mortii se duc inspre groapa:
Incet, nesigur si tacut.
O sa cred ca nu l-am vazut.

Apartine trecutului acum.
Iar eu sunt singura .
Vis frumos preschimbat in fum,
Nu-mi aminti, doar taci din gura!

Plec...
Odata cu toamna si trecutul
Incerc...
Sa imi continui drumul.