Scurt metraj.

Bun.
Oneshoturi.
Pentru inspiratie fulgeratoare.

Arta.
Frumusete.

Zbatandu-se pentru a se desprinde de realitatea visului, fata se trezea incet. Privind-o, barbatul isi stinse tigara, aruncand mucul tocit in scrumiera aproape plina. Fumul decolorat umplea golul camerei mult prea mari, mult prea goale.
O privii cum se zbatea din ce in ce mai tare, pe masura ce devenea constienta de legatura de la ochi, de catusele ce ii tineau incheieturile lipite.
- Nu stii ca atunci cand te zbati nu faci decat sa te strivesti de pereti?
Vocea lui suna sparta in camera, ecoul cuvintelor sale lovind peretii grosi de sticla. Cu un zambet trist, isi aprinse o alta tigara, sprijinindu-si glezna piciorului drept de genunchiul stang. Catusele metalice zgariau vehement peretele, scrasniturile acestora creind un sunet mut.
O privii indelung, admirandu-I trasaturile fara sa simta orele ce treceau. Ii putea mirosii de acolo pielea mata, la fel de alba ca podeaua rece; parul brunet, la fel de negru ca penele intunecate ale corbilor din cimitir; pometii inalti, evidentiati de obrajii supti, lipsiti de orice pata de culoare.
Se ridica, stingandu-si tigara de cutia alba cu pudra de talc, lasata deschisa pe biroul complet negru. Aproape o putea simtii cum tremura cand ii auzea pasii usori pe podeaua neteda.
Se lasa incet in genunchi langa ea, trecandu-si degetele inmanusate in negru peste coapsele ei subtiri, albe. Lua cutia cu pudra, intensificand albul pielii fetei. Ii mangaie incet picioarele, ingrosand stratul de pudra de pe pielea ei.
Se ridica, dandu-se cativa pasi in spate. Isi scoase ochelarii, lasandu-I pe birou. Zambi, dezvelindu-si dintii printre buzele subtiri; reusise! Se apropie de coltul in care era asezata fata, pipaind peretele pentru a o gasii prin ceata propriilor ochi; lumea lui.
Scotandu-I legatura alba de la ochi, vazu brusc lumina privirii ei. Intensitatea albastrului ce il fixa tematoare. Zambetul I se transforma brusc intr-o grimasa.
Ii puse mainile peste gura, peste nas, oprindu-I rasuflarea. O apasa cu furie, cu resentiment, cu ura fata de sclipirea vie din ochii ei morti.
Incet, isi desprinse mainile de ea, coborandu-I cu grija pleoapele. Lua din nou cutia de pudra, desavarsindu-si opera.
Departandu-se din nou, lua aparatul de fotografiat, asezandu-se in coltul opus al camerei.
- In sfarsit, esti frumoasa!
Zise fericit, oprind blitul. Lasa intunericul negru sa inghita incet conturul alb al trupului fetei, abia ghicit in camera ei mortuara. Fotografiile cazura pe podeaua alba, una dupa alta, terminandu-I opera.

Interesant one-shot-ul, o idee neobisnuita, dar admirabila pentru originalitatea ei. La ideea cu aparatul de fotografiat ma refer. In rest, as putea sa reprosez figurile de stil un pic exagerate. Prea exagerate.

CE greu imi gasesc cuvintele, aici in fata tastaturii fiind.
Frumusetea...din privirea lui, senzatia de frumusete pe care o experimenteaza este una morbida as putea spune chiar post-mortem pentru biata fata.
Imi place ca isi " inchide" modelele in timp prin fotografii, le pastreaza, le iubeste distructiv.