Intuneric si iubire

Shhhh...nu vorbii,doar citeste ce am de spus.S-a intamplat acum multi ani,pe cand ea nu era decat o fiinta nevinovata,neatinsa de sentimentul maret si inselator al dragostei,pe cand nu stia sa deosebeasca binele de rau.Era o luna tarzie de toamne.Afara era frig,vantul sufla cu putere maturand intr-o ploaie de rugina frunzele de pe crengile copacilor ducandu-le cu el in vazduh,in tarile calde pentru a inverzii din nou.Cerul era negru,anuntand o viitoare furtuna iar Sofia,o fata de numai saisprezece ani,cu ochii de un albastru pur si parul mai galben decat insusi Soarele,ratacea singura pe strazile pustii a orasului Misolle.Venind de la scoala,era imbracata in uniforma de culoare maro alcatuita dintr-o fusta pana deasupra genunchilor,ciorapi de culoare negrii,o camasa alba si un sacou peste care se afla un palton negru,lung.Cu ruscacul in spate si privirea in pamant,micuta domnisoara se gandea la multe lucruri.Trista nu era,nici abatuta ci doar putin obosita.Era genul de persoana care iti zambea mereu chiar si atunci cand plangea,ii placea lucrul in echipa si ajuta pe orice ii cerea ajutorul.Asemenea unui inger,Sofia le aducea numai bucurii familiei ei formata din mama naturala,tatal vitreg si fratiorul ei de doi ani pe care-l iubea enorm.Tatal natural murise intr-un accident acum trei ani,pe cand venise sa o ia de la scoala.Barbatul ii salvase viata fetitei,ferind-o de o masina cu viteza prea mare,insa sacrificandu-si viata.Mult a mai plans dupa el si mult a mai suferi.Mereu mama ei o auzea spunand:''E numai vina mea ca papa nu mai e.Daca nu eram eu el mai era inca cu tine''.Bietei femei i se rupea sufletul in ea cand auzea acele cuvinte din gura unei fetite de treisprezece ani.Timpul a trecut iar Sofia a crescut,intrand la liceul pe care tatal ei a vrut ca ea sa il faca.Era fericita la gandul ca,undeva sus,tatal ei se bucura ca merge la acel liceu,si sigur era mandru de ea.Dar sa revenim la povestea noastra.Dupa cum spuneam,mergea singura pe drum,mergand din ce in ce mai repede ca ploaia sa nu o prinda.Nu vroia sa-si ude frumosul palton.Trecand pe langa o librarie faimoasa pentru cartile ei cele mai noi aparute pe piata,se gandi ca nu ar fi rau sa faca un mic popas ca sa-si mai scalde ochii pe cateva dintre carti.Deschise usa librariei intrand inauntru,privind in jurul ei.Peste tot unde privea nu vedea decat rafturi pline de carti,stative de carti si carti peste carti.Insa,in mijlocul librariei,la un stand,zacea cel mai nou roman,nominalizat deja ''cartea anului''.Se apropie incet de stand,fiind parca atrasa spre el de o forta absenta vizual,atingand usor o carte,incepand apoi sa o rasfoiasca.Pasi inceti se auzi in spatele fetei,iar apoi o mana o atinse pe umar facand-o sa trasara usor
-Iti place aceea carte?intreba curios vanzatorul
Era un barbat de mai bine de douazaeci de ani,cu parul negru ca noaptea si lung pana la mijloc,prins la spate,cu ochii caprui ce aveau o tenta de rosiatici,purtand o pereche fina si dreptunghiulara de ochelari pe varful nasului.Zambea larg,un zambet putin malefic dar totusi frumos conturat.Sofia se intoarse repede cu fata spre el,rasufland usurata cand il vazu.
-Nu am citit-o inca insa cred ca e interesanta.
-Chiar crezi asta?
-De ce nu ar fi asa?Doar este cartea anului.
-Da,asa se pare insa,mie nu m-i s-a parut cine stie ce capodopera.
Mai privind inca o data la coperta rosie a cartii pe care era desenat un inger negru,zambi suav spunand hotarata:
-Poate ca asa o fi,dar eu vreau sa ma conving singura.Vreau sa o cumpar.
-Cum doriti domnisoara.Sper sa fie gusturile dumneavoastra.
-Sunt sigura ca va fi asa...
Dupa ce tanara fata cumpara cartea iar vanzatorul ii deschise usa,isi lua ramas bun de la el,plecand spre casa.Privea tot timpul la carte.Ceva parca ii spunea ca nu va fi o pierdere de timp.In timp ce gandea toate astea,isi aduse aminte ca,in urma cu o saptamana,altcineva vindea la acea librarie.''Ciudat,nu stiam ca s-au schimbat vanzatorii.Totusi ce persoana politicoasa...''
-Nu cred ca esti chiar atat de rea.
Spuse fata privind cartea,adresandui-se.Dupa inca cateva minute de mers,ajunse acasa,fiind intimpinata de catre Poochi,pisicuta ei.
-Poochi!
O lua in brate alindand-o,in timp ce mama ei venise din bucatarie,apropiindu-se de ea.
-Cum ti-a mers azi Sofia?
-Buna ziua mama,foarte bine.Mi-am cumparat o noua carte!spuse ea intinzandu-i femeii cartea
-''Inger decazut''?Am auzit de cartea asta.E noua,nu-i asa?
-Da.Am luat-o din libraria de pe strada principala.Sti ca s-au schimbat vanzatorii?Nu mai e doamna Reed ci este un domn tanar.
-Nu,nu stiam.Mai alalta ieri am vorbit cu Melina si nu mi-a spus ca nu mai lucreaza la librarie.
-Ciudat...oricum eu ma duc sus sa ma schimb.
-Nu uita sa cobori la masa.Este aproape gata.
-Sigur!striga in timp ce urca in goana scarile de la etaj.
Ajungand in fata camerei ei,tranti usa de repede aruncand rucsacul in pat.O camera de culoare portocaliei,cu mobilier asortat,cu perdele de matase legate cu o pamblica alba.Langa geam zacea nemiscat un pat mare pe care erau asezati o sumedenie de ursi de plus.Fata se arunca pe pat,stand cu fata-n sus,tinand cartea deasupra ochilor ei,nerabdatoare s-o citeasca insa,era nepoliticos daca nu cobora la cina ce se desfasura in familie.Hotara ca mai intai sa manance si sa capete forta,apoi sa se puna pe citit.Se schimba rapid intr-o pereche de pantaloni negrii si o bluza putin groasa maro,pe gat,coborand la bucatarie.
-Am venit.
La masa erau asezati tatal ei si fratiorul mai mic.Se duse si-l apuca pe Teo de obraji,acesta razand larg,apoi se duse si-si saruta tatal pe obraz.
-Buna tata,ce faci?
Nu-si ura tatal deloc chiar daca era vitreg.De cand venise in casa ei nu s-au certat nici macar o singura data.Erau foarte apropiati.
-Acum am venit de la munca si mor de foame!
Fata incepu sa rada asezandu-se langa fratiorul ei
-Nu esti singurul.
-Gata,gata.AM terminat acum,puteti manca cati vreti.
-In sfarsit!spusera cei doi acompaniati de chicotul celui mic
Toti mancara in liniste si pace iar dupa ce fata termina,se scuza de la masa urcand sus,asezandu-se pe pat,deschizand cartea.
-A.Vicentio...spuse ea murmurat.Ciudat nume mai are scriitorul.
Citii prima pagina,apoi pe a doua,si pe atreia ajungand sa citeasca timp de trei ore fara pauza.Ii placea atat de mult cartea incat nu se putea oprii.Anghelo,personajul principal,era caracterizat ca fiind un inger cu aripi negre,cu parul negru si ochii rosii.
-Dar,seamana atat de mult cu vanzatorul de la librarie...


Imi cer scuze de pe acum de greselile de tastatura.Sper sa va placa ce am scris

Wow cu adevarat foarte dragut. In primul rand imi place, ca esti una dintre putinele persoane care scrie despre un personaj adolescentin care nu se cearta cu mama sau tatal ei sau nu urla la ei.
Oricum, ai zis ca ingerul avea ochii rosii. Si ai mai zis ca ingerul semana cu vanzatorul. Asta inseamna cumva ca vanzatorul avea ochii rosii?

Imi cer scuze daca te deranjeaza.
Abia astept urmatorul capitol:D

Deci asta e un fic care m-a lasat masca. Mi-a placut foarte, foarte mult stilul tau de a scrie, pe cuvant. E pacat de Dumnezu ca ai atatea greseli gramaticale, de redactare si de tastare. Ia-o ca pe un sfat, nu ca pe un repros: Scrii foarte bine, cel putin mie imi place foarte mult. Reciteste textul inainte sa il postezi. Reciteste cu atentie si corecteaza greselile de tastare, pune spatiu dupa virgula, etc. Da mult mai bine, iti va aduce numai lucruri bune treaba asta. Abia astept urmatorul capitol

Trei cuvinte: Lung, dramatic, inocent.
Cam in asta ti-as incadra stilul si nu e deloc ceva rau.
Imi place inocenta, simplitatea si diversitatea cuvintelor din lucrarea ta. O mica problema, te cam pierzi in detalii si tinzi catre personaj de tip Mary Sue[adica mult prea perfect] si multa drama, in rest e bine.
Mi-a placut extrem descrierea de la inceput. Apoi ajungem la descrierea fetei

Citat :

ciorapi de culoare negrii

=> cporect e de culoare neagra si defapt negru nu e culoare ci nonculoare.
Am citit printre randuri, rabdarea mea e de vina si totusi ador finalul. A fost surprinzator si-astept cu drag urmatorul post.
Existence.

culoare portocaliei
Nu prea le ai cu culorile, nu?

Existence, ai spus de multe ori că negru şi albul nu sunt culori. Asta doar din punct de vedere ştiinţific. În artă, ele sunt la fel de colorate cât vrei tu să fie. Îmi place şi mie povestea, deşi stilul tău trebuie categoric îmbunătăţit. Nu ai o exprimare cursivă, te împiedici, practic, în cuvinte. Plus că ai multe greşeli de ortografie şi nu numai.
Narezi mult, fără pic de descriere şi ceva care să dea formă. Îmi pare un jurnal al unui matematician . Face asta, apoi asta, apoi şi pe cealaltă şi tot aşa, şi nu are niciun sens. Te-ai hotărât să comunici cu cititorii, asta este bine, ai grijă doar să menţii interesul şi să faci asta pe tot parcursul povestirii, fără să uiţi două, trei capitole, şi apoi abia la al patrulea să îţi aminteşti de asta. Trebuie să fii constantă. În rest, inspiraţie şi, mă rog, postează mai repede, te tot bate lumea la cap am văzut . Un sfat, nu îţi lăsa niciodată fanii să aştepte. Succes în continuare.

culoare portocaliei
Nu prea le ai cu culorile, nu?

Existence, ai spus de multe ori că negru şi albul nu sunt culori. Asta doar din punct de vedere ştiinţific. În artă, ele sunt la fel de colorate cât vrei tu să fie. Îmi place şi mie povestea, deşi stilul tău trebuie categoric îmbunătăţit. Nu ai o exprimare cursivă, te împiedici, practic, în cuvinte. Plus că ai multe greşeli de ortografie şi nu numai.
Narezi mult, fără pic de descriere şi ceva care să dea formă. Îmi pare un jurnal al unui matematician . Face asta, apoi asta, apoi şi pe cealaltă şi tot aşa, şi nu are niciun sens. Te-ai hotărât să comunici cu cititorii, asta este bine, ai grijă doar să menţii interesul şi să faci asta pe tot parcursul povestirii, fără să uiţi două, trei capitole, şi apoi abia la al patrulea să îţi aminteşti de asta. Trebuie să fii constantă. În rest, inspiraţie şi, mă rog, postează mai repede, te tot bate lumea la cap am văzut . Un sfat, nu îţi lăsa niciodată fanii să aştepte. Succes în continuare.