Criticarea zeilor.

Cele mai recente:

Nu stiu daca sa incep cu banalul "mi-ai adus un zambet pe buze" sau sa trec direct la subiect? Stiu ca postul nu va fi foarte grozav, va fi o pupatura umeda undeva si totusi...
Stilul tau, greu de digerat, probabil, pentru multi datorita cuvintelor scurte, directe si pline de intelesuri. Ca deobicei lucrarile tale au o noanta ciudata de...profunzime, tristete, realitate si visare, toate condensata in cuvinte simple, banale. Poezii frumoase.
In prima, stii bine cat de tare ma regasesc si totusi fara nici un drept iti condam sfarsitul. Imi pare usor subrezit, poate chiar...usor golit de ceva. II mai trebuia ceva, nu stiu ce, dar poezia nu pare terminata.
La a doua reiese perfect stilul tau, imi place sa-ti intorc cuvintele pe toate partile si-mi place ca imi aduci un zambet pe buze.
Existence.

Mie imi place mai mult prima poezie. Cea de-a doua mi se pare plata. Ritmul ii lipseste cu desavarsire, ceea ce e groaznic la o poezie postmodernista, unde nu exista nici masura, nici rima, macar ritm sa aiba, altfel nu are cum sa se mai numeasca poezie. Pana si imaginile pe care mi le descrii sunt prea... moarte. Complet alirice.Nu imi exprima nimic. Sfatul meu este sa mai citesti si sa lucrezi mai mult. Mult mai mult.

Existence., nu stiu de ce mi se pare aproape imposibil sa vad o lucrare a mea fara comentariul tau in coada. Obisnuinta, inertia ma obliga sa spun ca este relaxant acest detaliu. Reiese stilul meu? La primele lucrari spuneai ca este sufocant, mult prea incarcat. Acum cum ti se pare?

afaedare, in primul rand apreciez comentariul in sine. Voi urma sfatul al doilea, avand in vedere ca eu scriu poezie cam o data la cateva luni, alteori o data la cateva ore, depinde de senzatiile din momentul respectiv. Detasarea de sentiment pentru contemplarea propriei minti este un lucru care nu ma pasioneaza in mod special, astfel incat prefer sa scriu doar la momentele critice. Lasand asta la o parte, presupun ca se va observa, la un moment dat, o evolutie. Asta garantat. Cand insa, deja nu mai pot spune.

Fara titlu:

Scurt, scurt si simplu. Asa mi se par acum poeziile tale, simple si frumoase, cuvinte scurte care spun totul, sau cel putin asa cred.

Citat :

Cand te respir.
Exorcizeaza-ma,
Obsesia ne leaga,

Obsesia care va leaga o sa va exorcizeze intr-o zi crede-ma,...o sa o faca :
"Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent. Frantza Kafka...

Imi cer scuze daca pot parea greu de multumit. De fapt, nu doar par. Insa intotdeauna am considerat literatura ca fiind arta. Si aici am principii de neclintit.
Despre ultima poezie, mult mai buna din punct de vedere al exprimarii decat ultima. Cam scurta ce-i drept. Intai iti spun si eu ce nu imi place ca sa nu mai aiba nimeni un gust amarui in gura la sfarsit. Nu ti-am inteles imaginea cu exorcismul. El inseamna alungarea unui spirit rau, sau, metaforic, eliberarea de o himera. Nu inteleg cum ar putea el sa te exorcizeze daca este sub efectul aceleiasi obsesii.
Acum, ce imi place. Imi place mult faptul ca poti sa exprimi niste idei complexe in putine cuvinte, insa nu trebuie sa le faci prea scurte, totusi, imi dau impresia unor maxime. Repetitia este buna, atunci cand este folosita cu cap. Nu mai abuza de acest procedeu stilistic, pentru ca chiar pare totul mult prea incarcat. Poti sa te largesti mai mult, nu am nimic impotriva, doar nu mai inghesui totul in acest mod. Nu arata deloc estetic.

Existence., probabil ca tu poti intelege cel mai bine poeziile mele. Cel putin pe cele facute fara un scop anume, in asa fel incat sa fie sincere. cele facute la comanda sunt, recunosc, patetice. Totusi e nevoie si de asta. Vinderea unor cuvinte este mai usoara decat vinderea unui sentiment.

afaedare, ar fi mai simplu daca ai critica direct fara scuze inutile. Critica acida poate fi de multe ori mai utila decat politetea. La partea cu exorcismul... acela era punctul central, intr-un anume mod. Totusi din moment ce nu reiese din text nu are sens sa explic. Poezia nu se explica in paralel, cand scrii ceva nu legi de text explicatia cuvintelor.
Legat de stilul aglomerat... trebuie sa recunosc ca aceasta este o problema, dintr-un anume punct de vedere. Chiar si in proza, am obiceiul de a inghesui toate sensurile intr-o fraza cat de scurta posibil. Textul reda firea mea, in ciuda esteticii.

Ca sa nu las postarea doar cu raspunsurile la comentarii, mai postez o poezie destul de recenta, insa nu tocmai reusita.

Nu am vrut in niciun caz sa iti dau impresia ca sunt un lingusitor. Faptul ca am fost politicos reprezinta doar felul meu de a fi. Nu am apreciat niciodata indivizii care critica intr-un mod acid pentru ca majoritatea dau impresia de aroganta, ceva ce eu nu suport deloc la anumite persoane. Poate sunt eu mult prea incuiat, insa crede-ma ca chiar nu am inteles ce anume vrei sa spui cu acea formulare, ai putea totusi, daca vrei, sa imi explic si mie, pentru ca sincer nu vad nimic acolo decat o imagine gresita. E bine ca tu vrei sa iti lasi emprenta asupra a ceea ce scrii, insa estetica nu trebuie lasata la o parte, mai ales cand vine vorba despre poezie. Dupa cum i-am spus lui Existence, nu se numeste in van limbaj beletristic.

La poezia ta ultima trebuie sa iti dau dreptate, nu este prea reusita, desi ai reusit sa te redresezi la final. In plan general, mie mi se pare totul mult prea simplu, si nu sunt genul de persoana care sa priveasca in mod superficial o lucrare artistica, fie ea literara sau alt fel.

afaedear stiu ca o sa para ciudat dar..faza cu exorcizatul...mai stii cand ti-am spus ca o mare parte din lucrarile mele le inteleg doar cei care ma cunosc? Intr-un fele ceva inconstienta asta, faza cu exorcizatul de la ea din poezie..nu e gresita neaparat, nu a exprimat atat de bine pe car ar fi trebuit sa o faca, gandeste-te totusi ca exorcizarea aia e un fel de "foc cu foc".
Revenind, ultima e intradevar simpla dar imi plac atat de mult panglicile verzi, imi place sa le citesc, imi place pentru ca stiu ca e ceva in spatele lor, ceva ce nu voi putea atinge nu prea curand sau poate nici o data. Imi place si tacerea aceea, nu doar pentru ca taie, nu doar pentru ca mie imi taie craniul si ma asurzeste imi place ca e tacere...care doare.
"Arta noastra e de a fi orbiti de lumea adevarului" kafka

Apreciez criticile, aprecierile si comentariile. Incerc sa urmez sfaturile. Momentan nu am dispozitia necesara pentru a comenta fiecare parere in parte, deci pun direct ultima poezie.

"Nu e durere mai mare decât să-ţi aminteşti de fericire când eşti căzut"Dante Aligheri.
Ce sa-ti spun, stii ca am plans cand am citit, stii ca pentru ca te cunosc imi atingi orice punct inca viu in mine si stii ca-mi place.

Citat :

Si-as vrea sa fie o oglinda.
As sparge-o in farame de tablou

Dar daca nu e o oglinda? Pumnii tai vor fi oase...

Mi-as asuma si riscul asta.
Pana la urma, pumnii mei se refac. Oglinda insa ramane sparta.

Mult, dar mult, mai buna ultima ta poezie. Chiar imi place. Te-ai cam incurcat la ultima strofa, insa restul este foarte bine scris. Ar fi fost mai bine daca, in loc de punct, la prima strofa intre acei "As vrea" sa fie virgule sau chiar si puncte de suspensie, chiar daca nu ar fi atat de reusit, ar fi o imbunatatire si ai da o nota mult mai interesanta. Mai posteaza astfel de poezii, imi cer scuze ca am uitat si nu am verificat sa vad ce ai scris. E bine, chiar e bine, un real progres, maia les la imagini si la coerenta ideilor.

Multumiri comentatorilor.

- fara titlu

Te-ai terezit?
Semeni cu Lavinia.
Limba sfasiata
Parul smuls.
Delirezi sub intuneric
Muscand din vise.
Te-neaca fumul
Soarelui stins
De picaturi de roua.
Iti scrii testament
Cu unghia rupta
Pe propria piele.

Foarte reuşită ultima poezie. Ai evoluat mult şi se vede. Ori asta ori nu mi-ai arătat în celelalte poezii tot ce poţi. Oricum, cert este că e mult, dar mult mai bine. Din toate punctele de vedere.
Îmi plac mult imaginile însă, la un moment dat ritmul nu ţi-a ieşit. Ai stricat atmosfera de până atunci. Sper că ştii la ce mă refer. La sfârşit. Şi ai o greşeală de tastare în primul vers.
Este destul de bine. Ai evoluat şi te descurci, dar asta nu mă opreşte să vreau mai mult, pentru că îmi dai impresia că poţi. Inspiraţie în continuare.

Evolutie, cums pune afa, se vede, se simte, se citeste. Imi plac formelealese, formele care explica clar si cconis felul in care se simte personajul. Intr-un fel as vrea sa stiu de ce se simte asa.
Stii, mi-a placut cap coada poezia, stii se intampla rar.
Mai astept.
Existence.